Ciocârlia

Din proza cristalină a lui Kosztolányi, din umorul și profunda umanitate care răzbat din paginile ei țâșnește frumusețea care face din romanul „Ciocârlia” o carte de-a dreptul magică. Ne aflăm în preajma anului 1900. Soții Vajkay își duc traiul monoton într-un târg de provincie prăfuit din inima Imperiului Austro-Ungar. Tatăl s-a retras de câțiva ani din activitate, dedicându-și timpul cercetărilor genealogice și preocupării pentru heraldică. Mama are grijă de casă. Nu foarte inteligentă, deloc atrăgătoare, ba chiar de-a dreptul urâtă, și nemăritată, fiica lor, Ciocârlia, gătește și coase pentru ei. Dar un eveniment în aparență banal tulbură echilibrul vieții de familie: Ciocârlia pleacă la țară, în vizită la rude. Doar pentru o săptămână, ce-i drept, dar această săptămână pare că se întinde la nesfârșit pentru părinții ei. Ce să facă cu timpul lor, ieșit brusc din hotarele rutinei? Soții Vajkay nici nu se dezmeticesc bine că se trezesc mâncând la restaurante, reînnoadă vechi prietenii și fire din viața socială a orașului, merg la piese de teatru. În acest răstimp, încep să iasă dureros la lumină adevăruri bine ținute în frâu, sentimentele reale, îngropate și de nerostit până atunci. Apoi, Ciocârlia se întoarce acasă. Există viață dincolo de rutina zilnică și de dezamăgirile care îi sunt inerente? „Aș îndrăzni să spun că Dezső Kosztolányi a avut o contribuție esențială la prefacerea limbii literare maghiare. Foarte puțini scriitori pot schimba atât de vizibil o limbă, iar Kosztolányi este unul dintre ei.“ – Péter Esterházy „Dezső Kosztolányi face parte dintr-o generație remarcabilă de scriitori ai Europei Centrale. Romanul Ciocârlia este o capodoperă.“ – The Irish Times „Acest roman succint, perfect, pare să cuprindă întreaga durere a lumii într-o bulă de săpun.” – The New York Review of Books