Căsătorește-te în grabă, căiește-te o viață întreagă…
Existența lui James, Lord Kirkland, pare să fie o ilustrare perfectă a vechiului proverb, deși, aparent, toată lumea îl consideră un om împlinit. Deține o companie de transport maritim, o parte dintr-un cazinou și este un spion eficient și lipsit de milă. Rareori este îngăduitor față de propriile slăbiciuni… mai puțin când este vorba despre gingașa și neîmblânzita frumusețe care a fost cândva soția sa.
Laurel Herbert era o copilă inocentă când i-a oferit lui James inima, căsătorindu-se cu el la foarte scurt timp după ce s-au cunoscut. Însă fericirea lor durează doar până în clipa în care Laurel îl vede cu propriii ochi înfăptuind un act de o violență șocantă, ceea ce o face să realizeze că bărbatul de care și-a legat soarta este un necunoscut. În acea noapte ea își părăsește soțul, iar el o lăsă să plece fără vreun cuvânt.
Zece ani mai târziu, reuniunea lor întâmplătoare reaprinde flacăra pasiunii, iar consecințele acelei unice nopți nu pot fi ignorate. și în vreme ce ei încearcă să își dea seama dacă fericirea de altădată poate fi regăsită, trebuie să înfrunte dușmanii comuni și piedicile care apar în calea acestei iubiri dintre cele mai neobișnuite.
Da, pe Carl Philipp Emanuel Bach. Andante din Sonata în sol major. O știa bine și o cânta la fel de bine.
