Romanul urmărește destinele a trei generații de iranieni prin prisma arestărilor și încarcerărilor din Teheran, în anii care au urmat Revoluției din 1979 și victoriei fundamentalismului islamic. În acest tablou se disting câteva motive centrale, mereu aceleași: zidurile închisorii Evin, simbol al regimului opresiv, străzile și traficul haotic al Teheranului – spațiu public al fricii și vulnerabilizării, dar și al expresiei politice, sau spațiul intim și sigur al caselor și curților interioare, în care memoria se păstrează la umbra nelipsitelor flori ale arborelui de jacaranda.
