Încercând să explice retragerea lui Salinger din viața publică în anul 1953, Frédéric Beigbeder imaginează o poveste de dragoste sortită eșecului, între romancierul emblematic al Americii, J.D. Salinger și Oona, fiica unui dramaturg nu mai puțin celebru, Eugene O'Neill.
Legătura lor va înflori doar pentru scurtă vreme, chiar înainte de atacul de la Pearl Harbor. Oona va pleca să-și încerce norocul la Hollywood, iar Salinger va fi înrolat. Experiența războiului îl va schimba complet, făcându-l incompatibil cu spiritul rebel și însetat de viață al Oonei.
Nu vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți. Aceste două comete nu-și vor mai intersecta căile niciodată, însă aura Oonei va continua să-l urmărească pe Salinger, chiar și în cele mai întunecate clipe ale sale.
Visul american nu se împlinește nici pentru J.D. Salinger, nici pentru Oona – sau este, mai degrabă, un vis pervertit, sfărâmat de cruzimea războiului și a vieții.
Există o vreme când oamenii par să aștepte o catastrofă care să le șteargă toate problemele. Sunt anii dinainte de război. Nu e perioada cea mai prielnică pentru a te îndrăgosti. – Frédéric Beigbeder
Beigbeder scrie magistral despre război și dragoste, demitizând figuri ca Hemingway, Capote sau Chaplin și creionând un portret sensibil și emoționant al lui Salinger. – Le Figaro
„A fost momentul în care Oona a surâs pentru a doua oară în acea seară. Când Oona surâdea, cu pleoapele pe jumătate închise, nici rumoarea nu se mai auzea. Era ca și cum cineva ar fi scăzut volumul zgomotului lumii. În orice caz, Jerry asta simțea: gura Oonei, contrastul dintre buzele-i roșii și dinții albi, pomeții înalți, lacul de unghii de culoarea vinului, asortat buzelor sale cireșii, această perfecțiune de fată din înalta societate îl făcea să surzească.“
